Biserica din satul şi comuna Valea Seacă cu hramul ,,Vovidenia”, iniţial a fost construită din lemn de către Duca Voievod şi Anastasia Doamna-soţia sa, acest domnitor având în Moldova trei domnii: 1665-1666; 1668-1672; 1678-1683.
„Primele indicii privind viața eclezială locală
Despre biserica parohială din Valea Seacă nu se cunosc foarte multe lucruri, deoarece nu se găsesc informații vechi și veridice care să confirme o anumită continuitate ecleziastică, lucru datorat în mare parte celui de-al Doilea Război Mondial care a distrus cea mai mare parte din informațiile adunate în arhivele locașurilor de culte prezente în spațiul nostru moldav. Concret, nu se cunoaște exact data sau anul ridicării primei biserici în localitate, neexistând până în prezent niciun document care să aducă vreo lămurire în această privință. După unele informații preluate din tradiția verbală locală, prima biserică din acest sat ar fi fost construită de voievodul Gheorghe Duca (1620-1685), care a fost domnul Țării Moldovei în trei rânduri (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683). și soția sa, Anastasia Buhuș (1631-1703). Această informație din păcate nu se poate proba în prezent cu niciun document istoric, ci doar pe baza unei mărturii personale păstrate de la Preotul Mihai Vulpe, fost paroh al acestei parohii pentru o lungă perioadă de timp, care, atunci când își săpa propriul mormânt pentru ulterioara înhumare, ar fi descoperit veche Cruce din piatră a altarului acelei prime biserici din lemn. Respectiva Cruce se pare că se afla la o distanță de numai 5-7 metri față de actualul locaș de cult și mormântul familiei Părintelui Mihai Vulpe), cruce pe care ar fi fost menționat aspectul menționat mai sus. Chiar dacă astăzi nu se mai păstrează nicio urmă vizibilă din vechea biserică și nu există niciun act care să demonstreze această ipoteză, totuși, voievodul Duca Vodă (ce este înmormântat la Mănăstirea Cetățuia din Iași, ctitoria sa) și Anastasia Doamna sunt pomeniți la fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie oficiată în actualul locaș de cult ca fiind ctitori ai acelei prime biserici din lemn (Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Fond Cancelarie, Lucrările de inventariere a bunurilor Bisericii cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din satul Valea Seacă, Dosar nr.1, 1967, fila 3), ceea ce presupune că tradiția locală ar fi singura păstrătoare a acestei informații deosebit de prețioase pentru viața spirituală autohtonă.
Zidirea și sfințirea actualului locaș de cult
Anul care trebuie luat în calcul în stabilirea existenței bisericii actuale din Valea Seacă este cel mai probabil 1844 (potrivit unei descrieri geografice a acestei zone moldave făcută în anul 1864 de Serafim Ionescu în Dicționarul Geografic al județului Suceava) din mai multe puncte de vedere:
- în primul rând, pentru că informația este oferită de un mare cercetător în domeniu, care a studiat în detaliu toată zona geografică a ținutului Suceava și care, în cercetările sale, face amintire și de alte aspecte locale, precum data înființării primei școli din această localitate, informații care s-au dovedit a fi veridice;
- în al doilea rând, pentru că, în anul 1840, boierul vistiernic Nicolae Roset Roznovanu, proprietar al multor moșii de pe Valea Siretului, a decis să ofere ulterior importante sume de bani bisericilor de la Pașcani, Lunca, Valea Seacă și Hodora. Însă, acest aspect nu presupune în mod direct existența concretă a locașului de cult, ci realitatea că, prin sumele de bani primite de la boier trebuie înțeles, pe de o parte, că s-a împlinit dorința crescândă a localnicilor de a avea propria lor biserică, ce va fi ridicată pe proprietatea boierului Roznovanu, iar pe de altă parte că urma să înceapă organizarea spațiului unde va fi zidită biserica, deoarece terenul respectiv era înconjurat de pădure și trebuia să fie bine delimitat;
- în al treilea rând, pentru că aspectul prezentat anterior este consemnat și întărit de sinodiconul bisericii, care datează din data de 17 aprilie 1843. Dar, prin acest sinodicon (pomelnic) invocat nu trebuie înțeles altceva decât că. concomitent cu înălțarea bisericii de zid, se înălțau și rugăciuni către Dumnezeu spre a finaliza acest demers edilitar, mulțumind Domnului pentru darul financiar pe care L-a trimis prin familia boierului respectiv;
- în al patrulea rând, pentru că, la data de 28 august 1844, biserica parohială a fost sfințită de Preotul iconom Ioan Neculai Hasnaș, protoiereul ținutului Suceava, după cum se consemnează în documentul de mai jos. Slujba de sfințire a fost oficiată cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie Lefter al Moldovei și Sucevei (1842-1851), aceasta fiind prima sfințire a bisericii cunoscută în istoria locală. Slujba de sfințire a acestui locaș de cult nu se putea face decât în urma finalizării construirii locașului de cult (este de înțeles că toată zidirea bisericii nu s-a făcut într-un singur an, ci în mai mulți, poate chiar din anul 1840, când boierul Roznovanu a distribuit respectiva sumă de bani, însă este cert că, în anul 1843, zidirea bisericii era în plină desfășurare: Biserica din anexa Valea Seacă, a comunei Pașcani, a început a se zidi cu material din piatră și cărămidă la anul 1843, aprilie 17. La 28 august 1844, sfințită de către I. Neculai Hasnovă, protoiereul ținutului. Ctitorii și înzestrătorii sfintei biserici: Maria Roset Roznovanu, Nicolae Roset Roznovanu, Nicolae Roznovanu și Iordache Roznovanu (Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Fond Cancelarie, Parohia Valea Seacă, Dosar nr. 60, 1971, fila 4).
- nu în ultimul rând, este cert că a fost zidită cu cheltuiala financiară a familiei boierești Roznovanu, care a stăpânit această moșie la mijlocul secolului al XIX-lea și care este menționată în pomelnicul ctitorilor bisericii actuale (pomelnic pictat în altarul locașului de cult), fiind pomenită și astăzi la fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie.
Hramul comunității parohiale
Ziua de hram a unei comunități și biserici parohiale devine un prilej de a înțelege mai bine că Biserica este Casa lui Dumnezeu și a sfinților Săi, iar noi suntem chemați și invitați să formăm o mare familie duhovnicească, locaș sfânt al comuniunii cu Preasfânta Treime, dar și cu noi cu toți, adică o comunitate identitară aflată în comuniune de viață și credință.
Hramul principal al bisericii parohiale din localitatea Valea Seacă este închinat sărbătorii Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cunoscută în tradiția noastră și sub denumirea de Vovidenia sau Ovidenia, cinstită așa cum se cuvine în data de 21 noiembrie a fiecărui an calendaristic. Așadar, din cele relatate mai sus trebuie reținut că, încă de la punerea pietrei de temelie a bisericii, această comunitate euharistică a fost așezată sub ocrotirea spirituală a Maicii Domnului, având un singur hram. Însă, în tradiția locală din Valea Seacă se păstrează amintirea unei zile deosebite, considerată de unii creștini a fi hramul al doilea, dar fără o recunoaștere oficială, și anume ziua resfințirii locașului de cult de Episcopul vicar Grigorie Leu al Arhiepiscopiei Iașilor (1881-1949), în Duminica a VI-a după Paști (vindecarea orbului din naștere).
Clădirea bisericii a suferit mai multe reparaţii de-a lungul timpului precum şi lărgirea habitatului prin anexarea unui pridvor pentru a satisface necesarul habitual. Construcţia pridvorului s-a săvârşit la iniţiativa preotului paroh Dumitru Botez (1958-1970). Succesorul pr. Botez, preotul Dimitriu Nicolae a pictat interiorul bisericii. Începând cu anul 1983 și până la data de 1.10.2024, preotul Alexa Vasile a fost slujitorul comunității din Valea Seacă. În decursul celor 41 de ani de slujire, părintele Vasile Alexa a săvârşit cu ajutorul credincioşilor mai multe lucrări de îmbunătăţire, înfrumuseţare şi înzestrare a lăcaşului de cult; exteriorul bisericii a fost renovat în totalitate, iar interiorul a fost înzestrat cu parchet, strane şi catapeteasmă, toate din stejar. Deasemenea a fost construită casă de prăznuire şi o capelă mortuară cu lumânărar.
(Bibliografie - Pr. Dragoș Ungureanu, Localitatea Valea Seacă - istorie monografică și spiritualitate ortodoxă, Editura PIM, 2019)
